miercuri, 4 ianuarie 2012

Oamenii se împart în două categorii: unii cauta toată viata si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti



Am inceput un nou an, si vreau sa cred ca l-am inceput cu dreptul, chiar daca s-au strecurat cateva lacrimi, au fost pentru ce am lasat in urma, am intrat in noul an singura, impropriu spus singura, fara speranta, dar cu vise.Am incercat sa pasesc cu zambetul pe buze, spunandu-mi mie ca o sa fac tot ce imi sta in putere sa-mi indrept greselile fata de toata lumea, o sa invat sa uit lucrurile care imi fac rau, o sa invat sa fac diferente intre persoanele care merita sa le daruiesc totul si persoanele care trebuie sa le ocolesc si sa nu le primesc cu nici un pret in viata mea, o sa invat sa zambesc, o sa invat sa sper, o sa invat sa fiu EU. Ma uit la pozele din trecut, acum ceva ani...nu exista poza in care sa nu zambesc, daca aveam o poza mai serioasa, prietenii stiau ca e ceva in neregula cu mine, iar acum e totul invers, daca zambesc, deja e o minune.Nu merit.Fiecare muritor care trece prin aceasta lume, se confrunta cu momente importante, prima zi de scoala, prima iubire, bacalaureatul, primul job, casatorit, primul copil, si iesirea din scena, care tot un moment important este.Momentele importante sunt din ce in ce mai mult asociate cu evenimentele negative decat cu cele pozitive. In orice caz, in momentele importante ai nevoie ca ceilalti sa fie alaturi de tine.Ce te faci insa daca nu ai acest noroc ? Ce te faci daca in prima zi de scoala nu te duce de mana mana? ti-ai imaginat vreodata cum ar fi fost viata ta daca nu ai avea parintii pe care ii ai ? Sau prietenii care ii ai ? Sau cum ar fi fost viata ta daca te casatoreai cu altcineva? Aceste momente importante necesita de fiecare data atentie maxima din partea noastra si uneori si a celor din jur.Momentele importante, fie ele bune , sau rele, vin in viata noastra, fie ca vrem sau nu.Indiferent de numarul lor, trebuie sa le dam atentia necesara de fiecare data, altfel s-ar putea ca mai tarziu sa ne para rau, si sa ne intrebam "cum ar fi fost daca...". Ma uit in jur si nu mai vad pe nimeni entuziasmat de acele valori, care intradevar conteaza.Daca nu ai iphone, ipad sau orice alt smartphone esti prost.Acum suntem in era in care oamenii sunt definiti de bunele materiale pe care le poseda.Scara de valori la care ne raportam in prezent e precum hopa mitica, e cu susu'n jos.Desi toata lumea e de acord cu proverbul "nu haina face pe om", toti actioneaza fix invers.Daca esti imbracat in toale de firma, ai smartphone, tableta si masina scumpa, lumea te respecta automat. Tot prin acelasi mecanism, esti si foarte inteligent.Nu conteaza daca ai 5 clase, sau 3 masterate, tot inteligent esti. Nu conteaza ce ai facut in viata, nu conteaza ce rol ai avut in vietile celorlalti, nu conteaza onoarea, corectitudinea si bunul simt. Sa nu mai spun de bogatia spirituala. Daca pe langa toate acestea, nu ai si bunuri materiale, esti un nimic. Acest lucru nu se va schimba niciodata.Scara de valori pare a fi batuta in cui, si asa va ramane.Insa bogatia spirituala si caracterul unui om vor inlocui cu succes intotdeauna masinile, telefoanele smart si toalele de firma.Pentru ca de cele mai multe ori, daca ii iei unui om , bunurile materiale, ramane gol, este un nimic. Insa un om adevarat valoros nu are nevoie de bunuri materiale ca sa-i ridice valoarea.Cu sau fara, un om de valoare ramane asa pentru ca valoarea unui om sta in caracterul, onoarea si bunul simt al acestuia. Spun toate aceste lucruri, pentru ca e dureros sa ma uit in jur, si nimanui sa nu ii pese de ce fel de om esti, de ce ai vrut sa faci pentru el, etc....Eu totusi incerc sa ma trezesc zi de zi, dimineata de dimineata, fericita ca am 2 maini, 2 picioare, o inima, si o educatie pentru care o sa ii multumesc mamei toata viata.Nu sunt perfecta, si nici nu vreau, vreau sa cred ca sunt capabila sa am prieteni de incredere, sa am pe cineva care sa cunoasca intelesul cuvintelor respect si bunsimt, si sa aiba puterea de a tolera anumite defecte, la urma urmei, in asta consta perfectiunea, in puterea de a tolera anumite defecte. Haideti sa dam valoare timpului si sens "clipei" ce o traim fiecare.


To be continued...



Crisa

2 comentarii:

  1. Iar altii gasesc ce au cautat toata viata dar nu stiu sa pastreze...asta e cel mai dureros.

    Niyakutanda!

    RăspundețiȘtergere